a învițui conjugare; conjugare online pentru verbul "a învițui" în limba română la toate timpurile verbale
Conjugarea verbului "a învițui" în limba română (dex)
Infinitiv
învițui
Infinitiv Lung
învițuire
Participiu
învițuit
Gerunziu
învițuind
Imperativ persoana a doua
singular învițuiește
plural învițuiți
singular negativ nu învițui
plural negativ nu învițuiți
Prezent
eu învițuiesc
tu învițuiești
el/ea învițuiește
noi învițuim
voi învițuiți
ei/ele învițuiesc
Conjunctiv Prezent
eu (să) învițuiesc
tu (să) învițuiești
el/ea (să) învițuiască
noi (să) învițuim
voi (să) învițuiți
ei/ele (să) învițuiască
Imperfect
eu învițuiam
tu învițuiai
el/ea învițuia
noi învițuiam
voi învițuiați
ei/ele învițuiau
Perfect Simplu
eu învițuii
tu învițuiși
el/ea învițui
noi învițuirăm
voi învițuirăți
ei/ele învițuiră
Mai Mult Ca Perfectul
eu învițuisem
tu învițuiseși
el/ea învițuise
noi învițuiserăm
voi învițuiserăți
ei/ele învițuiseră
Conjunctiv Perfect
eu să fi învițuit
tu să fi învițuit
el/ea să fi învițuit
noi să fi învițuit
voi să fi învițuit
ei/ele să fi învițuit
Condițional Prezent
eu aș învițui
tu ai învițui
el/ea ar învițui
noi am învițui
voi ați învițui
ei/ele ar învițui
Condițional Perfect
eu aș fi învițuit
tu ai fi învițuit
el/ea ar fi învițuit
noi am fi învițuit
voi ați fi învițuit
ei/ele ar fi învițuit
Perfectul Compus
eu am învițuit
tu ai învițuit
el/ea a învițuit
noi am învițuit
voi ați învițuit
ei/ele au învițuit
Viitor
eu voi învițui
tu vei învițui
el/ea va învițui
noi vom învițui
voi veți învițui
ei/ele vor învițui
Viitor Anterior
eu voi fi învițuit
tu vei fi învițuit
el/ea va fi învițuit
noi vom fi învițuit
voi veți fi învițuit
ei/ele vor fi învițuit
Verbele anterioare: a învinui, a înviora, a învioșa, a învisteri, a invita
Verbele următoare: a învoalbe, a invoca, a învoi, a învoinici, a învoința
Verbe aleatorii: a deshuma, a felelui, a gârbovi, a mangălui, a oloi