a întâmpla conjugare; conjugare online pentru verbul "a întâmpla" în limba română la toate timpurile verbale
Conjugarea verbului "a întâmpla" în limba română (dex)
Infinitiv
întâmpla
Infinitiv Lung
întâmplare
Participiu
întâmplat
Gerunziu
întâmplând
Imperativ persoana a doua
-
-
-
-
Prezent
-
-
el/ea întâmplă
-
-
ei/ele întâmplă
Conjunctiv Prezent
-
-
el/ea (să) întâmple
-
-
ei/ele (să) întâmple
Imperfect
-
-
el/ea întâmpla
-
-
ei/ele întâmplau
Perfect Simplu
-
-
el/ea întâmplă
-
-
ei/ele întâmplară
Mai Mult Ca Perfectul
-
-
el/ea întâmplase
-
-
ei/ele întâmplaseră
Conjunctiv Perfect
eu să fi întâmplat
tu să fi întâmplat
el/ea să fi întâmplat
noi să fi întâmplat
voi să fi întâmplat
ei/ele să fi întâmplat
Condițional Prezent
eu aș întâmpla
tu ai întâmpla
el/ea ar întâmpla
noi am întâmpla
voi ați întâmpla
ei/ele ar întâmpla
Condițional Perfect
eu aș fi întâmplat
tu ai fi întâmplat
el/ea ar fi întâmplat
noi am fi întâmplat
voi ați fi întâmplat
ei/ele ar fi întâmplat
Perfectul Compus
eu am întâmplat
tu ai întâmplat
el/ea a întâmplat
noi am întâmplat
voi ați întâmplat
ei/ele au întâmplat
Viitor
eu voi întâmpla
tu vei întâmpla
el/ea va întâmpla
noi vom întâmpla
voi veți întâmpla
ei/ele vor întâmpla
Viitor Anterior
eu voi fi întâmplat
tu vei fi întâmplat
el/ea va fi întâmplat
noi vom fi întâmplat
voi veți fi întâmplat
ei/ele vor fi întâmplat
Verbele anterioare: a întăfoșa, a întâia, a întălălui, a întâlni, a întâmpina
Verbele următoare: a întăra, a înțărâna, a întărâta, a înțărca, a înțărcui
Verbe aleatorii: a ciuciuli, a degresa, a flutura, a înzdrăveni, a zburători