a înfurci conjugare; conjugare online pentru verbul "a înfurci" în limba română la toate timpurile verbale
Conjugarea verbului "a înfurci" în limba română (dex)
Infinitiv
înfurci
Infinitiv Lung
înfurcire
Participiu
înfurcit
Gerunziu
înfurcind
Imperativ persoana a doua
singular înfurcă
plural înfurciți
singular negativ nu înfurci
plural negativ nu înfurciți
Prezent
eu înfurc
tu înfurci
el/ea înfurcă
noi înfurcim
voi înfurciți
ei/ele înfurcă
Conjunctiv Prezent
eu (să) înfurc
tu (să) înfurci
el/ea (să) înfurce
noi (să) înfurcim
voi (să) înfurciți
ei/ele (să) înfurce
Imperfect
eu înfurceam
tu înfurceai
el/ea înfurcea
noi înfurceam
voi înfurceați
ei/ele înfurceau
Perfect Simplu
eu înfurcii
tu înfurciși
el/ea înfurci
noi înfurcirăm
voi înfurcirăți
ei/ele înfurciră
Mai Mult Ca Perfectul
eu înfurcisem
tu înfurciseși
el/ea înfurcise
noi înfurciserăm
voi înfurciserăți
ei/ele înfurciseră
Conjunctiv Perfect
eu să fi înfurcit
tu să fi înfurcit
el/ea să fi înfurcit
noi să fi înfurcit
voi să fi înfurcit
ei/ele să fi înfurcit
Condițional Prezent
eu aș înfurci
tu ai înfurci
el/ea ar înfurci
noi am înfurci
voi ați înfurci
ei/ele ar înfurci
Condițional Perfect
eu aș fi înfurcit
tu ai fi înfurcit
el/ea ar fi înfurcit
noi am fi înfurcit
voi ați fi înfurcit
ei/ele ar fi înfurcit
Perfectul Compus
eu am înfurcit
tu ai înfurcit
el/ea a înfurcit
noi am înfurcit
voi ați înfurcit
ei/ele au înfurcit
Viitor
eu voi înfurci
tu vei înfurci
el/ea va înfurci
noi vom înfurci
voi veți înfurci
ei/ele vor înfurci
Viitor Anterior
eu voi fi înfurcit
tu vei fi înfurcit
el/ea va fi înfurcit
noi vom fi înfurcit
voi veți fi înfurcit
ei/ele vor fi înfurcit
Variantă alternativă:
Infinitiv
înfurci
Infinitiv Lung
înfurcire
Participiu
înfurcit
Gerunziu
înfurcind
Imperativ persoana a doua
singular înfurcește
plural înfurciți
singular negativ nu înfurci
plural negativ nu înfurciți
Prezent
eu înfurcesc
tu înfurcești
el/ea înfurcește
noi înfurcim
voi înfurciți
ei/ele înfurcesc
Conjunctiv Prezent
eu (să) înfurcesc
tu (să) înfurcești
el/ea (să) înfurcească
noi (să) înfurcim
voi (să) înfurciți
ei/ele (să) înfurcească
Imperfect
eu înfurceam
tu înfurceai
el/ea înfurcea
noi înfurceam
voi înfurceați
ei/ele înfurceau
Perfect Simplu
eu înfurcii
tu înfurciși
el/ea înfurci
noi înfurcirăm
voi înfurcirăți
ei/ele înfurciră
Mai Mult Ca Perfectul
eu înfurcisem
tu înfurciseși
el/ea înfurcise
noi înfurciserăm
voi înfurciserăți
ei/ele înfurciseră
Conjunctiv Perfect
eu să fi înfurcit
tu să fi înfurcit
el/ea să fi înfurcit
noi să fi înfurcit
voi să fi înfurcit
ei/ele să fi înfurcit
Condițional Prezent
eu aș înfurci
tu ai înfurci
el/ea ar înfurci
noi am înfurci
voi ați înfurci
ei/ele ar înfurci
Condițional Perfect
eu aș fi înfurcit
tu ai fi înfurcit
el/ea ar fi înfurcit
noi am fi înfurcit
voi ați fi înfurcit
ei/ele ar fi înfurcit
Perfectul Compus
eu am înfurcit
tu ai înfurcit
el/ea a înfurcit
noi am înfurcit
voi ați înfurcit
ei/ele au înfurcit
Viitor
eu voi înfurci
tu vei înfurci
el/ea va înfurci
noi vom înfurci
voi veți înfurci
ei/ele vor înfurci
Viitor Anterior
eu voi fi înfurcit
tu vei fi înfurcit
el/ea va fi înfurcit
noi vom fi înfurcit
voi veți fi înfurcit
ei/ele vor fi înfurcit
Verbele anterioare: a înfuleca, a înfulica, a înfumura, a înfunda, a înfurca
Verbele următoare: a infuza, a îngădui, a îngădui, a îngăima, a îngăima
Verbe aleatorii: a abuli, a dezhăma, a hureza, a libidina, a zbiciui