a obiecta conjugare; conjugare online pentru verbul "a obiecta" în limba română la toate timpurile verbale
Conjugarea verbului "a obiecta" în limba română (dex)
Infinitiv
obiecta
Infinitiv Lung
obiectare
Participiu
obiectat
Gerunziu
obiectând
Imperativ persoana a doua
singular obiectează
plural obiectați
singular negativ nu obiecta
plural negativ nu obiectați
Prezent
eu obiectez
tu obiectezi
el/ea obiectează
noi obiectăm
voi obiectați
ei/ele obiectează
Conjunctiv Prezent
eu (să) obiectez
tu (să) obiectezi
el/ea (să) obiecteze
noi (să) obiectăm
voi (să) obiectați
ei/ele (să) obiecteze
Imperfect
eu obiectam
tu obiectai
el/ea obiecta
noi obiectam
voi obiectați
ei/ele obiectau
Perfect Simplu
eu obiectai
tu obiectași
el/ea obiectă
noi obiectarăm
voi obiectarăți
ei/ele obiectară
Mai Mult Ca Perfectul
eu obiectasem
tu obiectaseși
el/ea obiectase
noi obiectaserăm
voi obiectaserăți
ei/ele obiectaseră
Conjunctiv Perfect
eu să fi obiectat
tu să fi obiectat
el/ea să fi obiectat
noi să fi obiectat
voi să fi obiectat
ei/ele să fi obiectat
Condițional Prezent
eu aș obiecta
tu ai obiecta
el/ea ar obiecta
noi am obiecta
voi ați obiecta
ei/ele ar obiecta
Condițional Perfect
eu aș fi obiectat
tu ai fi obiectat
el/ea ar fi obiectat
noi am fi obiectat
voi ați fi obiectat
ei/ele ar fi obiectat
Perfectul Compus
eu am obiectat
tu ai obiectat
el/ea a obiectat
noi am obiectat
voi ați obiectat
ei/ele au obiectat
Viitor
eu voi obiecta
tu vei obiecta
el/ea va obiecta
noi vom obiecta
voi veți obiecta
ei/ele vor obiecta
Viitor Anterior
eu voi fi obiectat
tu vei fi obiectat
el/ea va fi obiectat
noi vom fi obiectat
voi veți fi obiectat
ei/ele vor fi obiectat
Verbele anterioare: a obăda, a obârși, a obicinui, a obida, a obidi
Verbele următoare: a obiecționa, a obiectiva, a obiectiviza, a obijdui, a obișnui
Verbe aleatorii: a încâina, a încenușa, a scări, a smunci, a tângui