a oștări conjugare; conjugare online pentru verbul "a oștări" în limba română la toate timpurile verbale
Conjugarea verbului "a oștări" în limba română (dex)
Infinitiv
oștări
Infinitiv Lung
oștărire
Participiu
oștărit
Gerunziu
oștărind
Imperativ persoana a doua
singular oștărește
plural oștăriți
Prezent
eu oștăresc
tu oștărești
el/ea oștărește
noi oștărim
voi oștăriți
ei/ele oștăresc
Conjunctiv Prezent
eu (să) oștăresc
tu (să) oștărești
el/ea (să) oștărească
noi (să) oștărim
voi (să) oștăriți
ei/ele (să) oștărească
Imperfect
eu oștăream
tu oștăreai
el/ea oștărea
noi oștăream
voi oștăreați
ei/ele oștăreau
Perfect Simplu
eu oștării
tu oștăriși
el/ea oștări
noi oștărirăm
voi oștărirăți
ei/ele oștăriră
Mai Mult Ca Perfectul
eu oștărisem
tu oștăriseși
el/ea oștărise
noi oștăriserăm
voi oștăriserăți
ei/ele oștăriseră
Conjunctiv Perfect
eu să fi oștărit
tu să fi oștărit
el/ea să fi oștărit
noi să fi oștărit
voi să fi oștărit
ei/ele să fi oștărit
Condițional Prezent
eu aș oștări
tu ai oștări
el/ea ar oștări
noi am oștări
voi ați oștări
ei/ele ar oștări
Condițional Perfect
eu aș fi oștărit
tu ai fi oștărit
el/ea ar fi oștărit
noi am fi oștărit
voi ați fi oștărit
ei/ele ar fi oștărit
Perfectul Compus
eu am oștărit
tu ai oștărit
el/ea a oștărit
noi am oștărit
voi ați oștărit
ei/ele au oștărit
Viitor
eu voi oștări
tu vei oștări
el/ea va oștări
noi vom oștări
voi veți oștări
ei/ele vor oștări
Viitor Anterior
eu voi fi oștărit
tu vei fi oștărit
el/ea va fi oștărit
noi vom fi oștărit
voi veți fi oștărit
ei/ele vor fi oștărit
Verbele anterioare: a osebi, a osfinti, a osifica, a ospăta, a ștrangula
Verbele următoare: a ostăși, a osteni, a ostenta, a oști, a ostoi
Verbe aleatorii: a anchiloza, a nielcoși, a primeni, a țâpoti, a tindechi