a impune conjugare; conjugare online pentru verbul "a impune" în limba română la toate timpurile verbale
Conjugarea verbului "a impune" în limba română (dex)
Infinitiv
impune
Infinitiv Lung
impunere
Participiu
impus
Gerunziu
impunând
Imperativ persoana a doua
singular impune
plural impuneți
Prezent
eu impun
tu impui
el/ea impune
noi impunem
voi impuneți
ei/ele impun
Conjunctiv Prezent
eu (să) impun
tu (să) impui
el/ea (să) impună
noi (să) impunem
voi (să) impuneți
ei/ele (să) impună
Imperfect
eu impuneam
tu impuneai
el/ea impunea
noi impuneam
voi impuneați
ei/ele impuneau
Perfect Simplu
eu impusei
tu impuseși
el/ea impuse
noi impuserăm
voi impuserăți
ei/ele impuseră
Mai Mult Ca Perfectul
eu impusesem
tu impuseseși
el/ea impusese
noi impuseserăm
voi impuseserăți
ei/ele impuseseră
Conjunctiv Perfect
eu să fi impus
tu să fi impus
el/ea să fi impus
noi să fi impus
voi să fi impus
ei/ele să fi impus
Condițional Prezent
eu aș impune
tu ai impune
el/ea ar impune
noi am impune
voi ați impune
ei/ele ar impune
Condițional Perfect
eu aș fi impus
tu ai fi impus
el/ea ar fi impus
noi am fi impus
voi ați fi impus
ei/ele ar fi impus
Perfectul Compus
eu am impus
tu ai impus
el/ea a impus
noi am impus
voi ați impus
ei/ele au impus
Viitor
eu voi impune
tu vei impune
el/ea va impune
noi vom impune
voi veți impune
ei/ele vor impune
Viitor Anterior
eu voi fi impus
tu vei fi impus
el/ea va fi impus
noi vom fi impus
voi veți fi impus
ei/ele vor fi impus
Verbele anterioare: a împrotocola, a improviza, a împrumuta, a împuia, a împuia
Verbele următoare: a împunge, a împupi, a impurifica, a împurpura, a împurpura
Verbe aleatorii: a îmbăloșa, a prejudeca, a răboji, a râcălui, a torocăni